Steatoza hepatică, cunoscută și sub denumirea de „ficat gras”, este o afecțiune în care excesul de grăsime se acumulează în celulele ficatului. Ficatul este un organ vital în procesarea nutrienților și eliminarea toxinelor din organism, iar atunci când acesta conține prea multă grăsime, poate duce la probleme de sănătate, de la disfuncții ușoare ale ficatului până la afecțiuni mai severe, cum ar fi ciroza hepatică. Steatoza hepatică poate fi de două tipuri principale: steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD) și steatoza hepatică alcoolică (AFLD), fiecare având cauze și factori de risc diferiți.

Cum apare steatoza hepatică?

Ficatul, în mod normal, conține o cantitate mică de grăsimi care nu afectează funcționarea acestuia. Totuși, atunci când există un dezechilibru în metabolismul lipidic sau când se consumă în exces alimente bogate în grăsimi sau alcool, acest proces poate duce la o acumulare anormală de grăsime în celulele hepatice. În funcție de cauza acestei acumulări, steatoza hepatică poate fi clasificată astfel:

1. Steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD): Este forma cea mai comună de steatoză hepatică și nu este legată de consumul de alcool. Aceasta apare de obicei ca rezultat al obezității, diabetului de tip 2, hipertensiunii arteriale, colesterolului ridicat sau unui stil de viață sedentar. Steatoza hepatică non-alcoolică poate fi o afecțiune de sine stătătoare, dar poate evolua către o formă mai gravă de boală hepatică, cum ar fi steatohepatita non-alcoolică (NASH), care poate duce la ciroză.
2. Steatoza hepatică alcoolică (AFLD): Acest tip de steatoză hepatică este asociat consumului excesiv de alcool. Alcoolul consumat în cantități mari poate determina ficatul să acumuleze grăsime, iar în timp, acest lucru poate duce la inflamație și deteriorarea țesutului hepatic, cu riscul de a dezvolta ciroză hepatică.

Cauze și factori de risc

Cauzele steatozei hepatice sunt diverse, dar cei mai comuni factori de risc includ:

• Obezitatea: Persoanele supraponderale sau obeze au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta steatoză hepatică. Grăsimea în exces din organism poate duce la acumularea de grăsime în ficat.
• Diabetul de tip 2: Nivelurile ridicate de zahăr din sânge sunt asociate cu steatoza hepatică. Insulina, hormonul care reglează nivelul de zahăr din sânge, poate favoriza acumularea de grăsime în ficat la persoanele cu diabet.
• Colesterolul ridicat: Persoanele cu colesterol mare pot dezvolta steatoză hepatică din cauza faptului că excesul de lipide circulante poate fi depozitat în ficat.
• Alcoolismul: Consumul excesiv și pe termen lung de alcool este o cauză majoră a steatozei hepatice alcoolice. Alcoolul afectează direct metabolismul grăsimilor în ficat.
• Sindromul metabolic: Aceasta este o afecțiune complexă care include obezitatea abdominală, hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat și rezistența la insulină, toate fiind factori de risc pentru dezvoltarea steatozei hepatice.
• Factorii genetici: Unii oameni pot fi predispuși genetic la dezvoltarea steatozei hepatice, în special cei cu un istoric familial de afecțiuni hepatice sau metaboliți de grăsimi.
• Medicamentele: Unele medicamente, cum ar fi corticosteroizii sau anumite medicamente pentru cancer, pot contribui la dezvoltarea steatozei hepatice.

Simptomele steatozei hepatice

În stadiile incipiente, steatoza hepatică poate fi asimptomatică, adică nu provoacă simptome evidente. De cele mai multe ori, afecțiunea este descoperită accidental în urma unor analize de rutină. Cu toate acestea, pe măsură ce boala progresează, pot apărea următoarele simptome:

• Durere sau disconfort în partea dreaptă a abdomenului: Persoanele cu steatoză hepatică pot simți un disconfort ușor sau o durere constantă în zona ficatului, localizată sub coaste.
• Oboseală cronică: Steatoza hepatică poate duce la o senzație generală de oboseală și lipsă de energie, chiar și în absența unui efort fizic semnificativ.
• Pierderea poftei de mâncare: Acesta poate fi un simptom al progresării afecțiunii hepatice.
• Galbenirea pielii și a ochilor (icter): Dacă boala progresează și afectează serios ficatul, poate apărea icterul, un semn de disfuncție hepatică.
• Mărirea ficatului (hepatomegalie): În unele cazuri, ficatul poate deveni mărit și sensibil la palpare.

Diagnosticarea steatozei hepatice

Diagnosticul steatozei hepatice se bazează pe o combinație de teste și examene clinice. Printre acestea se numără:

1. Teste de sânge: Analizele de sânge pot indica semne de afectare a ficatului, cum ar fi niveluri anormale ale enzimelor hepatice (ALT, AST) sau ale bilirubinei. Totuși, testele de sânge nu pot confirma diagnosticul de steatoză hepatică.
2. Ecografie abdominală: Ecografia este o metodă non-invazivă care poate detecta acumularea de grăsime în ficat. Este un instrument frecvent folosit pentru a diagnostica steatoza hepatică.
3. Biopsia hepatică: În cazurile în care diagnosticul nu este clar, sau dacă există suspiciunea unei forme mai grave de boală hepatică (de exemplu, steatohepatită sau ciroză), poate fi necesară o biopsie hepatică, care implică prelevarea unei mici mostre de țesut hepatic pentru examinare microscopică.
4. Tomografie computerizată (CT) sau RMN: Aceste imagini pot oferi detalii suplimentare și pot ajuta la evaluarea stării ficatului.

Tratamentul steatozei hepatice

Tratamentul steatozei hepatice depinde de tipul și stadiul bolii. În multe cazuri, schimbările în stilul de viață pot ajuta la prevenirea progresiei afecțiunii:

1. Scăderea în greutate: Persoanele cu steatoză hepatică non-alcoolică pot beneficia semnificativ de pe urma pierderii în greutate, care reduce acumularea de grăsime în ficat și îmbunătățește funcția hepatică.
2. Dieta echilibrată: O alimentație sănătoasă, săracă în grăsimi saturate și zaharuri, dar bogată în fibre și legume, este esențială pentru gestionarea acestei afecțiuni.
3. Exerciții fizice: Activitatea fizică regulată este recomandată pentru a ajuta la reducerea greutății și îmbunătățirea sănătății ficatului.
4. Tratament medicamentos: În anumite cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a controla condițiile asociate, cum ar fi diabetul sau colesterolul ridicat.

Prevenirea steatozei hepatice

Pentru a preveni steatoza hepatică, este important să menții un stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și evitarea consumului excesiv de alcool. În plus, monitorizarea și gestionarea afecțiunilor care pot contribui la dezvoltarea steatozei, cum ar fi obezitatea și diabetul, sunt esențiale.

Concluzie

Steatoza hepatică este o afecțiune caracterizată prin acumularea de grăsime în ficat, care poate duce la complicații severe dacă nu este tratată corespunzător. Identificarea timpurie și modificările în stilul de viață sunt cruciale pentru prevenirea progresiei bolii și pentru menținerea sănătății ficatului. Un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat pot ajuta persoanele afectate să trăiască o viață mai sănătoasă și să evite complicațiile grave ale steatozei hepatice.